-
miercuri, 15 octombrie 2008
joi, 9 octombrie 2008
luni, 6 octombrie 2008
duminică, 5 octombrie 2008
sâmbătă, 4 octombrie 2008
Ingerul meu
Ingerul meu e jumatate de stea
Ingerul meu are jumatate de aripi
Ingerul meu e jumatate de cuvant
Ingerul meu e jumatate din mine
Ingerul meu e jumatate din infinit
si partea fara de care n-as fi intreaga.
Ingerul meu are jumatate de aripi
Ingerul meu e jumatate de cuvant
Ingerul meu e jumatate din mine
Ingerul meu e jumatate din infinit
si partea fara de care n-as fi intreaga.
luni, 29 septembrie 2008
Bunicii...
Tremura anotimpurile copilariei mele.Imi tremura si sufletul.
Stau intinsa pe pat cu un album vechi in brate.Revad bucati din mine,cioburi cu zambete multe si priviri inocente.Cuburile colorate din lemn,fursecurile din cutia metalica,casetofonul bunicului,dulceata de trandafiri,batranii caisi,pantofii cu toc ai bunicii,biblioteca cu volume frantuzesti,scara cea lunga din lemn,sertarul cu zaharina,cartile cu povesti,dulapurile cu bunatati din camara,via,albume din 70`,camera bunicilor...
Copilaria....un sfert din viata mea,jumatate din mine,jumatatea aceea infinita de fericire.
Bunici...un cuvant ce lasa-n urma praf de stele;de ce oare nu este sinonim cu fericire? doar au acelasi efect asupra vietii unui om..
Bunicii sunt...ca o felie mare si gustuoasa de tort din care musti la nesfarsit,fara sa te saturi.
Iar eu...nu vreau decat sa privesc cerul!
Acolo undeva intre stele jucam sotron noaptea,cu ochii pironiti pe fereastra si urechile chiulite catre basmele ce le spunea bunica.Imi amintesc vocea ei calda,cum trecea ca licoarea prin sufletul meu apoi se lasa pe fiecare bataie de inima.Incepusem sa simt cum misterioasa si jucausa,batea in pieptul meu iubirea.Sa zguduie peretii zidului meu de sticla.Sa cante cu literele cusute din aripi frante de ingeri;cu schimb incrucisat de vise si atingeri fine.
Stiam,bunicii sunt de vina!
I-au rupt un deget iubirii,si l-au sadit in mine.L-au pus chiar acolo,in mijlocul sufletului meu.Mi-au spus atunci sa lupt pentru visele mele si sa iubesc oamenii.Mi-au sters si lacrimile.
Primii pasi in viata i-am facut jucand baba-oarba.Bunicii se ascundeau,iar eu trebuia sa-i caut.Trebuia doar sa ajung la capatul labirintului.In bratele lor, si sa culeg sperantele de pe drumul cel bun.
Imi e dor de casa lor.Casa aceea lunga si veche cu ferestre verzi;cu holul cel lung si plin de flori,cu camerele pline de secrete,misterioasa lor camera,mult-iubita camara,biblioteca ce mirosea a trandafir,gradina cu iasomie,nucul,leaganul din lemn...
Imi e dor sa vad luna cum sta cusuta de gutuiul din spatele casei;mi-e dor sa stau seara in bratele acrisoare are crengilor lui si sa am luna la picioarele...viselor mele.
Imi e dor...dor de multe.Dar si mai dor imi e de chipul lor.De vocea,zambetul si cuvintele bunicilor.De franturile acelea parca ireale din povestea mea,cea de demult.O poveste cu lectii de viata;zambete asezate cu dragoste pe trupurile lor si doua perechi senine si caprui ce danseaza in "urmarirea" mea.
De fapt,totul e un joc ce nu se va termina niciodata.Toata viata voi alerga sa-mi implinesc visele,voi incerca sa nu-mi ratacesc drumul.Unii oameni vin,altii pleaca;chiar daca avem atata nevoie de ei,pleaca si nu se mai intorc.Iar noi nu ii putem astepta sa revina din nou,sa ne deschida sertarul cu zaharina si sa ne stranga in brate.Eu...noi...ne jucam cu totii mai departe.Ca intr-o piesa de teatru,lasand in urma noastra cuburile colorate,praful de stele si amintirea bunicilor.Ca o poza ce ramane ratacita intr-un album vechi.
Stau intinsa pe pat cu un album vechi in brate.Revad bucati din mine,cioburi cu zambete multe si priviri inocente.Cuburile colorate din lemn,fursecurile din cutia metalica,casetofonul bunicului,dulceata de trandafiri,batranii caisi,pantofii cu toc ai bunicii,biblioteca cu volume frantuzesti,scara cea lunga din lemn,sertarul cu zaharina,cartile cu povesti,dulapurile cu bunatati din camara,via,albume din 70`,camera bunicilor...
Copilaria....un sfert din viata mea,jumatate din mine,jumatatea aceea infinita de fericire.
Bunici...un cuvant ce lasa-n urma praf de stele;de ce oare nu este sinonim cu fericire? doar au acelasi efect asupra vietii unui om..
Bunicii sunt...ca o felie mare si gustuoasa de tort din care musti la nesfarsit,fara sa te saturi.
Iar eu...nu vreau decat sa privesc cerul!
Acolo undeva intre stele jucam sotron noaptea,cu ochii pironiti pe fereastra si urechile chiulite catre basmele ce le spunea bunica.Imi amintesc vocea ei calda,cum trecea ca licoarea prin sufletul meu apoi se lasa pe fiecare bataie de inima.Incepusem sa simt cum misterioasa si jucausa,batea in pieptul meu iubirea.Sa zguduie peretii zidului meu de sticla.Sa cante cu literele cusute din aripi frante de ingeri;cu schimb incrucisat de vise si atingeri fine.
Stiam,bunicii sunt de vina!
I-au rupt un deget iubirii,si l-au sadit in mine.L-au pus chiar acolo,in mijlocul sufletului meu.Mi-au spus atunci sa lupt pentru visele mele si sa iubesc oamenii.Mi-au sters si lacrimile.
Primii pasi in viata i-am facut jucand baba-oarba.Bunicii se ascundeau,iar eu trebuia sa-i caut.Trebuia doar sa ajung la capatul labirintului.In bratele lor, si sa culeg sperantele de pe drumul cel bun.
Imi e dor de casa lor.Casa aceea lunga si veche cu ferestre verzi;cu holul cel lung si plin de flori,cu camerele pline de secrete,misterioasa lor camera,mult-iubita camara,biblioteca ce mirosea a trandafir,gradina cu iasomie,nucul,leaganul din lemn...
Imi e dor sa vad luna cum sta cusuta de gutuiul din spatele casei;mi-e dor sa stau seara in bratele acrisoare are crengilor lui si sa am luna la picioarele...viselor mele.
Imi e dor...dor de multe.Dar si mai dor imi e de chipul lor.De vocea,zambetul si cuvintele bunicilor.De franturile acelea parca ireale din povestea mea,cea de demult.O poveste cu lectii de viata;zambete asezate cu dragoste pe trupurile lor si doua perechi senine si caprui ce danseaza in "urmarirea" mea.
De fapt,totul e un joc ce nu se va termina niciodata.Toata viata voi alerga sa-mi implinesc visele,voi incerca sa nu-mi ratacesc drumul.Unii oameni vin,altii pleaca;chiar daca avem atata nevoie de ei,pleaca si nu se mai intorc.Iar noi nu ii putem astepta sa revina din nou,sa ne deschida sertarul cu zaharina si sa ne stranga in brate.Eu...noi...ne jucam cu totii mai departe.Ca intr-o piesa de teatru,lasand in urma noastra cuburile colorate,praful de stele si amintirea bunicilor.Ca o poza ce ramane ratacita intr-un album vechi.
duminică, 28 septembrie 2008
Scrisoare de dragoste
Este azi 28 septembrie si mi-e dor de tine.Desi,mi-am promis c-am sa te uit,desi ti-am jurat si tie c-am sa fac asta;ca si cum,daca iti propui sa uiti,chiar uiti...
M-am trezit la 7 dimineata convinsa c-am sa incep un fel de"viata noua".Am sorbit repede dintr-un ceai si mi-am pus o esarfa roz in jurul gatului.Nu se puteau deslusi decat dare de lumina pe cerul adormit;somnoroasa,numai nimeream nici macar butoanele de la telefon.Am dat play pe o piesa oarecare.
Intr-un minut,ma aflam deja singura,pe la jumatatea strazii mele,cu lacrimi in ochi.Din tot playlistul...se nimerise "Till we ain't strangers anymore" a lui Bon Jovi...
Uff...piesa asta,versurile...melodia..vocile..
Parca am fi noi,cei din alta viata reincarnati in fiecare litera din cantecul acela.Noi...decupati dintr-o poveste frumoasa de iubire.
Cum spuneam,exista o anumita melodie,care are un fel de efect dezastruos asupra psihicului meu,atunci cand vreau sa uit de iubire...de mine..sau de tine...
Si cum spuneam iubitule,astazi am ratacit pe strazi.Aveam privirea-n pamant dar simteam cum imi alergi prin suflet.Iti simteam ochii caprui iubindu-ma felul lor,iti simteam zambetul scormonind in amintiri,iti simteam pasii netezindu-mi gandurile...te simteam pe tine.
Azi,28 septembrie TU...ai fost inchis in mine.Ai fost in sufletul meu si mi-ai dominat trupul...
Azi,TU...ai fost acolo unde nimeni nu va ajunge niciodata...
Ti-am pregatit ceai de plante exotice,si tiramisu.Insa nimic parca n-are nici un gust.O fi din cauza racelii?
Mi-e frig...nu vii sa ma strangi in brate?
Pot sa-ti mangai parul?Sufletul meu vrea sa-ti sarute pleoapele...iar buzele mele vor sa fie dependente pe veci de savoarea sarutului tau.
E seara,si ma simt atat de singura.De ce nu esti aici?
De ce nu te strang deja in brate?Ar trebui sa gustam impreuna din tiramisu,ar trebui sa privim impreuna cerul si sa ne iubim in spatele Luceafarului.
Ai privit azi noapte cerul? Nu era nici o stea...si nici o bucatica din luna nu se vedea prin ceata grea.
Asta,as fi vrut sa fie o scrisoare de dragoste.Chiar daca scrisorile mele de la munte sunt ratacite intr-un rucsac.Chiar daca asta nu miroase a parfum.Chiar daca esti departe.Asta...as fi vrut sa fie o scrisoare de dragoste.
Este azi 28 septembrie,si am vrut doar sa-ti spun ca te iubesc.
Chiar daca tu nu vrei sa ma saruti.Chiar daca-mi inmoi sufletul in lacrimi.Chiar daca preferi asteptarea.
P.S. Sper sa poti inteleg ceva din trairile mele.
for T.
M-am trezit la 7 dimineata convinsa c-am sa incep un fel de"viata noua".Am sorbit repede dintr-un ceai si mi-am pus o esarfa roz in jurul gatului.Nu se puteau deslusi decat dare de lumina pe cerul adormit;somnoroasa,numai nimeream nici macar butoanele de la telefon.Am dat play pe o piesa oarecare.
Intr-un minut,ma aflam deja singura,pe la jumatatea strazii mele,cu lacrimi in ochi.Din tot playlistul...se nimerise "Till we ain't strangers anymore" a lui Bon Jovi...
Uff...piesa asta,versurile...melodia..vocile..
Parca am fi noi,cei din alta viata reincarnati in fiecare litera din cantecul acela.Noi...decupati dintr-o poveste frumoasa de iubire.
Cum spuneam,exista o anumita melodie,care are un fel de efect dezastruos asupra psihicului meu,atunci cand vreau sa uit de iubire...de mine..sau de tine...
Si cum spuneam iubitule,astazi am ratacit pe strazi.Aveam privirea-n pamant dar simteam cum imi alergi prin suflet.Iti simteam ochii caprui iubindu-ma felul lor,iti simteam zambetul scormonind in amintiri,iti simteam pasii netezindu-mi gandurile...te simteam pe tine.
Azi,28 septembrie TU...ai fost inchis in mine.Ai fost in sufletul meu si mi-ai dominat trupul...
Azi,TU...ai fost acolo unde nimeni nu va ajunge niciodata...
Ti-am pregatit ceai de plante exotice,si tiramisu.Insa nimic parca n-are nici un gust.O fi din cauza racelii?
Mi-e frig...nu vii sa ma strangi in brate?
Pot sa-ti mangai parul?Sufletul meu vrea sa-ti sarute pleoapele...iar buzele mele vor sa fie dependente pe veci de savoarea sarutului tau.
E seara,si ma simt atat de singura.De ce nu esti aici?
De ce nu te strang deja in brate?Ar trebui sa gustam impreuna din tiramisu,ar trebui sa privim impreuna cerul si sa ne iubim in spatele Luceafarului.
Ai privit azi noapte cerul? Nu era nici o stea...si nici o bucatica din luna nu se vedea prin ceata grea.
Asta,as fi vrut sa fie o scrisoare de dragoste.Chiar daca scrisorile mele de la munte sunt ratacite intr-un rucsac.Chiar daca asta nu miroase a parfum.Chiar daca esti departe.Asta...as fi vrut sa fie o scrisoare de dragoste.
Este azi 28 septembrie,si am vrut doar sa-ti spun ca te iubesc.
Chiar daca tu nu vrei sa ma saruti.Chiar daca-mi inmoi sufletul in lacrimi.Chiar daca preferi asteptarea.
P.S. Sper sa poti inteleg ceva din trairile mele.
for T.
vineri, 26 septembrie 2008
Cuvintele fumeaza...
Cuvintele mele fumeaza
Litere lungi si albastre
Cu patratele verzi.
Un cuvant putin mai rotund
O lacrima putin mai amara
Un gest putin mai profund
O inocenta gata sa dispara.
Un cantec putin mai trist
O voce putin mai bizara
Un dor destul de nepermis
O iubire fatala...
Un roman interzis
O privire mortala
Un vis imposibil de descris
O jumatate imaginara.
Un vers ce-l iubesc
O atingere calda
Un gand ce nu pot sa-l citesc
O amintire neclara.
Un drum spre fericire
O prietenie de mult pierduta
Un sunet din tacere
O bucata de cer,ce nu m-ajuta...
Cuvintele mele fumeaza
Sentimente pierdute
Cusute cu ata rosie.
A venit...toamna
A venit toamna,sa-mi spuna ca ai plecat
Dupa ce ti-ai luat jumatatea de luna
Si cateva bucati de stele.
A venit vantul,sa tranteasca ferestrele
Si sa-mi rascoleasca sufletul
Dupa ce i-ai luat jumatate din vise.
A venit ploaia,sa planga cu un sfert de cer
Si sa-si scurga depresiile in mine
.
Azi cineva mi-a spus,ca mi s-a descusut sufletul
Si se vad puncte rosii de sange
Pe trupul alb.
.
Azi i-am spus cuiva,ca-mi spal sufletul cu lacrimi
.
Iubirea bea
Rauri albe cu dungi rosii.
Lacrimi cu sange.
Virginitate de trup cu profunzime de sentiment.
Dupa ce ti-ai luat jumatatea de luna
Si cateva bucati de stele.
A venit vantul,sa tranteasca ferestrele
Si sa-mi rascoleasca sufletul
Dupa ce i-ai luat jumatate din vise.
A venit ploaia,sa planga cu un sfert de cer
Si sa-si scurga depresiile in mine
.
Azi cineva mi-a spus,ca mi s-a descusut sufletul
Si se vad puncte rosii de sange
Pe trupul alb.
.
Azi i-am spus cuiva,ca-mi spal sufletul cu lacrimi
.
Iubirea bea
Rauri albe cu dungi rosii.
Lacrimi cu sange.
Virginitate de trup cu profunzime de sentiment.
Puncte caprui...
Cerul toamnei s-a inchis in sufletul meu
Ca sa te adore pe tine
In soapte calde ce sufla greu
Peste iubirea din mine.
Si stai acolo leganat de dor,
In patul de frunze uscate
De m-ai mangaia cu un sarut,as putea sa mor...
Sa ma topesc in mine si sa-ti ud hainele de vise.
17.09.2008
Ce mod bizar are inspiratia,sa ma loveasca tocmai in orele de fizica.
Ca sa te adore pe tine
In soapte calde ce sufla greu
Peste iubirea din mine.
Si stai acolo leganat de dor,
In patul de frunze uscate
De m-ai mangaia cu un sarut,as putea sa mor...
Sa ma topesc in mine si sa-ti ud hainele de vise.
17.09.2008
Ce mod bizar are inspiratia,sa ma loveasca tocmai in orele de fizica.
marți, 23 septembrie 2008
Touch my eyes.
Azi l-am vazut cum alerga spre statie,
Si-am incercat sa-i lipesc pasii de asfalt
Privindu-l fix,cu tigara in mana.
Ii simteam privirea,intrand in mine
Scormonind cu pasi marunti in interiorul meu
In inima mea,ce era numai stiam nici eu...
Azi mi-am adus aminte ca il iubesc de secole
Il iubesc cu priviri insistente,
Cu litere imbracate sumar
Dar niciodata ca femeie...
Azi parca am facut dragoste un secol
In aceea privire
Dragoste inocenta,dintre un frate si o sora
Incestul cel mai pur,pacat in nemurire.
Privire visatoare si par batut de vant
Ma lasi sa te iubesc si maine iara
Cu trupul,intr-un cant?
Sentimente avortate pe o zebra
Cu aripi lungi si dungi patrate
.
Noi stim ca nu exista iubiri perfecte
Dar credem ca putem zbura departe.
Si-am incercat sa-i lipesc pasii de asfalt
Privindu-l fix,cu tigara in mana.
Ii simteam privirea,intrand in mine
Scormonind cu pasi marunti in interiorul meu
In inima mea,ce era numai stiam nici eu...
Azi mi-am adus aminte ca il iubesc de secole
Il iubesc cu priviri insistente,
Cu litere imbracate sumar
Dar niciodata ca femeie...
Azi parca am facut dragoste un secol
In aceea privire
Dragoste inocenta,dintre un frate si o sora
Incestul cel mai pur,pacat in nemurire.
Privire visatoare si par batut de vant
Ma lasi sa te iubesc si maine iara
Cu trupul,intr-un cant?
Sentimente avortate pe o zebra
Cu aripi lungi si dungi patrate
.
Noi stim ca nu exista iubiri perfecte
Dar credem ca putem zbura departe.
duminică, 21 septembrie 2008
Jumatate din cuvantul-suflet.
Partea ce nu o vezi din mine
Doarme intr-o chitara neagra
Si asculta punk.
Nu e foarte colorata,dar are buline verzi
N-are forma,dar iubeste.
Partea ce nu o vezi din mine
Fumeaza cu mana stanga
Si miroase a trandafiri.
Plange cu suspin de inger
Si mananca multe acadele roz;
Viseaza sa fie sotia Luceafarului.
Partea ce nu o vezi din mine
Are adidasi cu sireturi colorate
Si insigne cu sheleti
Citeste despre balerine moarte
Si viseaza ca alearga pe skate cu flori de zapada.
Partea ce nu o vezi din mine e prea nebuna;
Isi arunca de multe ori sufletul in ploaie
Si il gaseste la antichitati,plin de pete.
Partea ce nu o vezi din mine,are doar jumatate de inima
In jumatate de trup.
Cealalta jumatate din Mine doarme in El.
Jumatate de viata,cu jumatate de amintiri
Si jumatate de iubire
In jumatate de infinit.
Ca si cand umbrela ar fi pictura abstracta
A unei ploi de toamna.
Partea care nu o vezi din mine
Scrie cu cerneala mov cuvinte japoneze
Pe suflete.
Are mereu un binoclu de teatru la ea
Cu care cauta,un cantec ingropat in cer.
Cu versuri ce vorbesc despre jumatatea ei
De infinit.
In jumatatea lui de trup.
Doarme intr-o chitara neagra
Si asculta punk.
Nu e foarte colorata,dar are buline verzi
N-are forma,dar iubeste.
Partea ce nu o vezi din mine
Fumeaza cu mana stanga
Si miroase a trandafiri.
Plange cu suspin de inger
Si mananca multe acadele roz;
Viseaza sa fie sotia Luceafarului.
Partea ce nu o vezi din mine
Are adidasi cu sireturi colorate
Si insigne cu sheleti
Citeste despre balerine moarte
Si viseaza ca alearga pe skate cu flori de zapada.
Partea ce nu o vezi din mine e prea nebuna;
Isi arunca de multe ori sufletul in ploaie
Si il gaseste la antichitati,plin de pete.
Partea ce nu o vezi din mine,are doar jumatate de inima
In jumatate de trup.
Cealalta jumatate din Mine doarme in El.
Jumatate de viata,cu jumatate de amintiri
Si jumatate de iubire
In jumatate de infinit.
Ca si cand umbrela ar fi pictura abstracta
A unei ploi de toamna.
Partea care nu o vezi din mine
Scrie cu cerneala mov cuvinte japoneze
Pe suflete.
Are mereu un binoclu de teatru la ea
Cu care cauta,un cantec ingropat in cer.
Cu versuri ce vorbesc despre jumatatea ei
De infinit.
In jumatatea lui de trup.
marți, 16 septembrie 2008
Noaptea unei dorinte.
Vreau sa te sarut usor
Obrajii tai sa dea foc buzelor mele
De mana sa pornim in zbor
Cu sperantele in vant,spre fericire.
Hai sa ne-aruncam in cuvinte,
Si sa fim frazele parfumate
Ale unei scrisori de dragoste.
Sa ne iubim cu fiecare centimetru
Cu fiecare soapta si fiecare vis
Sa fugim noaptea,in spatele unui astru
Sa ne-ascunda el,sentimentul interzis.
Obrajii tai sa dea foc buzelor mele
De mana sa pornim in zbor
Cu sperantele in vant,spre fericire.
Hai sa ne-aruncam in cuvinte,
Si sa fim frazele parfumate
Ale unei scrisori de dragoste.
Sa ne iubim cu fiecare centimetru
Cu fiecare soapta si fiecare vis
Sa fugim noaptea,in spatele unui astru
Sa ne-ascunda el,sentimentul interzis.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)