skip to main |
skip to sidebar
Tremura anotimpurile copilariei mele.Imi tremura si sufletul.Stau intinsa pe pat cu un album vechi in brate.Revad bucati din mine,cioburi cu zambete multe si priviri inocente.Cuburile colorate din lemn,fursecurile din cutia metalica,casetofonul bunicului,dulceata de trandafiri,batranii caisi,pantofii cu toc ai bunicii,biblioteca cu volume frantuzesti,scara cea lunga din lemn,sertarul cu zaharina,cartile cu povesti,dulapurile cu bunatati din camara,via,albume din 70`,camera bunicilor...Copilaria....un sfert din viata mea,jumatate din mine,jumatatea aceea infinita de fericire.Bunici...un cuvant ce lasa-n urma praf de stele;de ce oare nu este sinonim cu fericire? doar au acelasi efect asupra vietii unui om..Bunicii sunt...ca o felie mare si gustuoasa de tort din care musti la nesfarsit,fara sa te saturi.Iar eu...nu vreau decat sa privesc cerul!Acolo undeva intre stele jucam sotron noaptea,cu ochii pironiti pe fereastra si urechile chiulite catre basmele ce le spunea bunica.Imi amintesc vocea ei calda,cum trecea ca licoarea prin sufletul meu apoi se lasa pe fiecare bataie de inima.Incepusem sa simt cum misterioasa si jucausa,batea in pieptul meu iubirea.Sa zguduie peretii zidului meu de sticla.Sa cante cu literele cusute din aripi frante de ingeri;cu schimb incrucisat de vise si atingeri fine.Stiam,bunicii sunt de vina!I-au rupt un deget iubirii,si l-au sadit in mine.L-au pus chiar acolo,in mijlocul sufletului meu.Mi-au spus atunci sa lupt pentru visele mele si sa iubesc oamenii.Mi-au sters si lacrimile.Primii pasi in viata i-am facut jucand baba-oarba.Bunicii se ascundeau,iar eu trebuia sa-i caut.Trebuia doar sa ajung la capatul labirintului.In bratele lor, si sa culeg sperantele de pe drumul cel bun.Imi e dor de casa lor.Casa aceea lunga si veche cu ferestre verzi;cu holul cel lung si plin de flori,cu camerele pline de secrete,misterioasa lor camera,mult-iubita camara,biblioteca ce mirosea a trandafir,gradina cu iasomie,nucul,leaganul din lemn...Imi e dor sa vad luna cum sta cusuta de gutuiul din spatele casei;mi-e dor sa stau seara in bratele acrisoare are crengilor lui si sa am luna la picioarele...viselor mele.Imi e dor...dor de multe.Dar si mai dor imi e de chipul lor.De vocea,zambetul si cuvintele bunicilor.De franturile acelea parca ireale din povestea mea,cea de demult.O poveste cu lectii de viata;zambete asezate cu dragoste pe trupurile lor si doua perechi senine si caprui ce danseaza in "urmarirea" mea.De fapt,totul e un joc ce nu se va termina niciodata.Toata viata voi alerga sa-mi implinesc visele,voi incerca sa nu-mi ratacesc drumul.Unii oameni vin,altii pleaca;chiar daca avem atata nevoie de ei,pleaca si nu se mai intorc.Iar noi nu ii putem astepta sa revina din nou,sa ne deschida sertarul cu zaharina si sa ne stranga in brate.Eu...noi...ne jucam cu totii mai departe.Ca intr-o piesa de teatru,lasand in urma noastra cuburile colorate,praful de stele si amintirea bunicilor.Ca o poza ce ramane ratacita intr-un album vechi.
Este azi 28 septembrie si mi-e dor de tine.Desi,mi-am promis c-am sa te uit,desi ti-am jurat si tie c-am sa fac asta;ca si cum,daca iti propui sa uiti,chiar uiti...M-am trezit la 7 dimineata convinsa c-am sa incep un fel de"viata noua".Am sorbit repede dintr-un ceai si mi-am pus o esarfa roz in jurul gatului.Nu se puteau deslusi decat dare de lumina pe cerul adormit;somnoroasa,numai nimeream nici macar butoanele de la telefon.Am dat play pe o piesa oarecare.Intr-un minut,ma aflam deja singura,pe la jumatatea strazii mele,cu lacrimi in ochi.Din tot playlistul...se nimerise "Till we ain't strangers anymore" a lui Bon Jovi...Uff...piesa asta,versurile...melodia..vocile..Parca am fi noi,cei din alta viata reincarnati in fiecare litera din cantecul acela.Noi...decupati dintr-o poveste frumoasa de iubire.Cum spuneam,exista o anumita melodie,care are un fel de efect dezastruos asupra psihicului meu,atunci cand vreau sa uit de iubire...de mine..sau de tine...Si cum spuneam iubitule,astazi am ratacit pe strazi.Aveam privirea-n pamant dar simteam cum imi alergi prin suflet.Iti simteam ochii caprui iubindu-ma felul lor,iti simteam zambetul scormonind in amintiri,iti simteam pasii netezindu-mi gandurile...te simteam pe tine.Azi,28 septembrie TU...ai fost inchis in mine.Ai fost in sufletul meu si mi-ai dominat trupul...Azi,TU...ai fost acolo unde nimeni nu va ajunge niciodata...Ti-am pregatit ceai de plante exotice,si tiramisu.Insa nimic parca n-are nici un gust.O fi din cauza racelii?Mi-e frig...nu vii sa ma strangi in brate?Pot sa-ti mangai parul?Sufletul meu vrea sa-ti sarute pleoapele...iar buzele mele vor sa fie dependente pe veci de savoarea sarutului tau.E seara,si ma simt atat de singura.De ce nu esti aici?De ce nu te strang deja in brate?Ar trebui sa gustam impreuna din tiramisu,ar trebui sa privim impreuna cerul si sa ne iubim in spatele Luceafarului.Ai privit azi noapte cerul? Nu era nici o stea...si nici o bucatica din luna nu se vedea prin ceata grea.Asta,as fi vrut sa fie o scrisoare de dragoste.Chiar daca scrisorile mele de la munte sunt ratacite intr-un rucsac.Chiar daca asta nu miroase a parfum.Chiar daca esti departe.Asta...as fi vrut sa fie o scrisoare de dragoste.Este azi 28 septembrie,si am vrut doar sa-ti spun ca te iubesc.Chiar daca tu nu vrei sa ma saruti.Chiar daca-mi inmoi sufletul in lacrimi.Chiar daca preferi asteptarea.P.S. Sper sa poti inteleg ceva din trairile mele.for T.
Cuvintele mele fumeazaLitere lungi si albastreCu patratele verzi.Un cuvant putin mai rotundO lacrima putin mai amaraUn gest putin mai profundO inocenta gata sa dispara.Un cantec putin mai tristO voce putin mai bizaraUn dor destul de nepermisO iubire fatala...Un roman interzisO privire mortalaUn vis imposibil de descrisO jumatate imaginara.Un vers ce-l iubescO atingere caldaUn gand ce nu pot sa-l citescO amintire neclara.Un drum spre fericireO prietenie de mult pierdutaUn sunet din tacereO bucata de cer,ce nu m-ajuta...Cuvintele mele fumeaza Sentimente pierduteCusute cu ata rosie.
A venit toamna,sa-mi spuna ca ai plecatDupa ce ti-ai luat jumatatea de lunaSi cateva bucati de stele.A venit vantul,sa tranteasca ferestreleSi sa-mi rascoleasca sufletulDupa ce i-ai luat jumatate din vise.A venit ploaia,sa planga cu un sfert de cerSi sa-si scurga depresiile in mine.Azi cineva mi-a spus,ca mi s-a descusut sufletulSi se vad puncte rosii de sangePe trupul alb..Azi i-am spus cuiva,ca-mi spal sufletul cu lacrimi.Iubirea beaRauri albe cu dungi rosii.Lacrimi cu sange.Virginitate de trup cu profunzime de sentiment.
Cerul toamnei s-a inchis in sufletul meuCa sa te adore pe tineIn soapte calde ce sufla greuPeste iubirea din mine.Si stai acolo leganat de dor,In patul de frunze uscateDe m-ai mangaia cu un sarut,as putea sa mor...Sa ma topesc in mine si sa-ti ud hainele de vise.17.09.2008Ce mod bizar are inspiratia,sa ma loveasca tocmai in orele de fizica.
Azi l-am vazut cum alerga spre statie,Si-am incercat sa-i lipesc pasii de asfaltPrivindu-l fix,cu tigara in mana.Ii simteam privirea,intrand in mine Scormonind cu pasi marunti in interiorul meuIn inima mea,ce era numai stiam nici eu...Azi mi-am adus aminte ca il iubesc de secoleIl iubesc cu priviri insistente,Cu litere imbracate sumarDar niciodata ca femeie...Azi parca am facut dragoste un secol In aceea privireDragoste inocenta,dintre un frate si o soraIncestul cel mai pur,pacat in nemurire.Privire visatoare si par batut de vantMa lasi sa te iubesc si maine iaraCu trupul,intr-un cant?Sentimente avortate pe o zebraCu aripi lungi si dungi patrate.Noi stim ca nu exista iubiri perfecteDar credem ca putem zbura departe.
Partea ce nu o vezi din mineDoarme intr-o chitara neagraSi asculta punk.Nu e foarte colorata,dar are buline verziN-are forma,dar iubeste.Partea ce nu o vezi din mineFumeaza cu mana stanga Si miroase a trandafiri.Plange cu suspin de ingerSi mananca multe acadele roz;Viseaza sa fie sotia Luceafarului.Partea ce nu o vezi din mineAre adidasi cu sireturi colorateSi insigne cu sheletiCiteste despre balerine moarteSi viseaza ca alearga pe skate cu flori de zapada.Partea ce nu o vezi din mine e prea nebuna;Isi arunca de multe ori sufletul in ploaieSi il gaseste la antichitati,plin de pete.Partea ce nu o vezi din mine,are doar jumatate de inimaIn jumatate de trup.Cealalta jumatate din Mine doarme in El.Jumatate de viata,cu jumatate de amintiri Si jumatate de iubireIn jumatate de infinit.Ca si cand umbrela ar fi pictura abstracta A unei ploi de toamna.Partea care nu o vezi din mineScrie cu cerneala mov cuvinte japoneze Pe suflete.Are mereu un binoclu de teatru la eaCu care cauta,un cantec ingropat in cer.Cu versuri ce vorbesc despre jumatatea eiDe infinit.In jumatatea lui de trup.
Vreau sa te sarut usor Obrajii tai sa dea foc buzelor meleDe mana sa pornim in zborCu sperantele in vant,spre fericire.Hai sa ne-aruncam in cuvinte,Si sa fim frazele parfumate Ale unei scrisori de dragoste.Sa ne iubim cu fiecare centimetruCu fiecare soapta si fiecare visSa fugim noaptea,in spatele unui astruSa ne-ascunda el,sentimentul interzis.
